marți, 19 aprilie 2011

Clima britanica

Şi dacă plouă ? Clima  voastră  britanicâ e atît dc instabilă !
—    Ne înarmăm cu glugi şi aşa mai departc.
Iar dacă plouă cu găleata, excursia nu va mai avea loc, dat fiind că autecarui are caroscria deschisă.
—    Ah ! lăcu Porot. Atunci să sperăm că totuşi va ploua.
—    Ei, dacă ăsta e ultimul tău cuvînt...
—    Vai, nu, mon ami. Văd că ţi-a intrat în cap să mergi ncapărat în excursie. Din fericire am la mine paltonul cel gros şi două fulare. Oftă. Dar vorn avca dcstul timp la Charlock Bay !
—    Se pare că va trcbui să petrecem şi noaptca acolo. Turul excursiei trece prin Dart-moor. Masa de prînz o luăm la Monkhamp-ton. La Charlock Bay ajungem pe la patru şi autocarul porneşte înapoi la ora cinci şi ajunge aici la zece seara.
—    Aşa deci ! spuse Poirot. Şi cînd te gîn-deşti că mai sînt unii care fac treaba asta de plăcere. Bineînţeles că ne va costa mai puţin, pentru că nu mai facem şi drumul înapoi, nu ?
—    Nu cred câ e posibil aşa ceva,
— Bine, dar trebuie să insişti,
—    Ei, hai, Poirot, nu fi meschin ! Ştii doar că eşti plin de bani.
—    Mon ami, nu e vorba de meschinărie. Eu mă refer la simţul afacerii. Să fi fost chiar milionar şi tot n a.ş fi plătit mai mult decît e drept şi just.
După cum prcvăzusem, Poirot nu a avut nici o şansă. Domnul care elibera tichete la biroul de voiaj era calm şi indiferent, dar ferm pe poziţie. Ideea lui era că trebuia să ne întoarcem cu acclaşi autocar. Mai mult, insi-nuă faptul că ar fi trebuit să plătim ceva în plus pentru privilegiul de a părăsi autocarul la Char-ock Bay.
Invins, Poirot plăti suma cerută şi părăsi biroul.
—    Englczii ăştia nu au simţul banunai, bombăni cl. Hastings, n-ai observat un tînăr care a plăiit tot biletul, dcşi a menţionat că vrea să coboare la Monkhampton ?
—    Nu cred. Că veni vorba...
—    Da, ştiu, o priveai pe tTnăra domnişoară care a cumpărat locul cinci, chiar lîngă noi. Da, mon ami, te-am văzut. Acesta a şi fost motivul pentru care, cînd eram pe punctul de a lua locurile treisprezece şi paisprezece — care sînt în centru şi parcă ceva mai apă-rate, mâ rog, cît pot fi ele de apărate — te-ai