Care era proprietara unui foarte interesant magazin de antichităţî din Ebermouth.
Cînd îi murise tatăl, mătuşa nu se alesesj cu prea mult, aşa încît se hotărîse să folo-sească bruma de capital şi mulţimea de lu-cruri frurnoasc lăsate moştcnire pentru a se lansa in afaceri. Avusese deja succec şi deve-nise chiar celebră. Fata, Mary Durrant, ve-nise să locuiască împreună cu mătuşa sa şi eventual să înveţe „meşteşugul" comerţului cu antichităţi. în orice caz, era extrem de en-tuziasmată — slujba aceasta era net prefera-bilă uneia de guvernantă sau de însoţitoare de bătrîni.
Poirot dădea din cap interesat şi aprobator.
— Mademoiselle cu siguranţă va avea suc-ces, spuse el galant. Dar aş dori să-i dau un sfat mic. Mademoiselle, să nu vă încredeţi în oricine ! Pcste tot în lume mişună golani şi vagabonzi, poate chiar aici, alături de noi in autocar. Trebuie să fii în permanentă cu ochii în patru, suspicios !
Ea rămase cu gura căscată, iar Poirot dădu d'n cap ca un bătrîn înţelept.
— Aşa este cum vă spun. Cine ştie ? Poate chiar eu, care vă vorbesc, sînt un răufăcător de cea mai joasă speţă.
Şi clipi mai des ca oricînd sub privirile ci stupefiate.
Ne-am oprit la Monkhampton ca să luăm prînzul şi, după ce schimbă cîteva vorbe cu ospătarul, Poirot reuşi să ne aranjeze o mă-suţă de trei persoane lîngă geam. Afară, în-tr-o curte mare, erau parcate cam vreo douâ-zeci de autocare cu caroseria deschisă care veniseră din toată ţara. Restaurantul hotelu-lui era înţesat şi gălăgia era apreciabilă.
— Uneori parcă ţi se acreşte de prca
multă vacantă, am spus eu cu o grimasă.
Mary Durrant a fost de aceeaşi părere.
— Ebermouth a devenit atît de răsfătat în sezonul cstival ! Mătuşa mea spune că înainte cra altfel. Acum abia dacă te poţi strecura pc trotu'ar de atîta lume.
— Dar acest lucru nu împiedică afaceriL să prospere, mademoiselle !
— Nu şi în cazul nostru. Noi vindem dosr lucruri rare, valoroase. Nu ne înjosim noi cu kitchuri. Mătuşa mea are clienţi răspînditi prin toată Anglia. Dacă îi cer o anume ma:ă ori un scaun „stil" sau un portelan deosebit, îi scriu şi, mai devreme sau mai tîrziu, ea lc face rost de obiectul dorit*. Exact asta s-a in-tîmplat şi acum.
Personal bigotry is not just a guy in a white robe, it is a very contagious disease. Symptoms range from bed-ridden, to pneumonia, to flu, to the sniffles. Almost all of us have had a cough or hiccup at some point. Societal bigotry only flourishes due to passive indifference of good people. Fighting bigotry means: cleansing ourselves; caring for friends; and challenging institutionally biased policies in our schools, prisons, mainstream media, and all those who help perpetuate its existence.