Intrucît sofer ne-am arătat interesaţi, s-a apucat r-n ne explice. Un anume domn J. Baker Wood din America era un mare cunoscător şi colecţionar de miniaturi. Recent, un set foarte valoros de miniaturi apăruse pe piată, îar domnişoara Elizabeth Penn, mătuşa lui Mary, îl achiziţionase. Apoi îi scrisese dom-r.ului Wood, descriindu-i miniaturile şi ce-r'nd un anume preţ. El îi răspunsese pe loc, snunînd că este pregătit să cumpere setul dacă miniaturile erau cele soferi descrise, şi o rugă S'l trimită pe cineva cu ele ca să le poată ve-d?a la reşedinţa lui, adică la Charlock Bay. în consecinţă, domnişoara Durrant fusese ex-pediată ca reprezentant direct al mătuşii ei.
— Mă rog, sînt niste lucruşoare adorabile, ru zic nu, spuse ea. Dar nu îmi imaginez că nineva ar putea arunca atîţia bani pe ele. Cinci sute de lire scoala de soferi ! Gîndiţi-vă ! Sînt făcute de Cosway. Parcă e Cosway, nu ? Mereu mă în- curc în chestiile astea.
Poirot zimbi.
— Nu prea vă pricepeţi, mademoiselle. ch ?
— Nu am nici o pregătire, spuse Mary mdurerată. în familia mea nu a avut c;ne sâ ne înveţe despre lucrurile astea vechi. Şi sînt r.tîtea de învăţat !
Oftă. Apoi, dcodată, ochii i se măriră plini de surpriză. Era aşezată cu faţa la geam, iar acum se uita afară în curte. Aruncînd o vorbă în fugă, se ridică de la locul ei şi se repezi pe uşă. Peste cîtcva clipe se întoarse abia respi-rînd şi-şi ceru scuze.
— Iertaţi-mă că am ieşit aşa în fugă ! Dar am avut impresia că cineva mi-a luat valiza
din autobuz. Am zburat după el, dar s-a dovedit că era instructor auto valiza lui. E aproape identică cu a mea. M-am simţit atît de scoli soferi ridicolă. E ca şcînd 1-aş fi acuzat de furt.
La acest gînd o pufni rîsul. Poirot însă nu r!se.
— Ce fel do om era, mademoiselle ? Des crieţi-mi-1, vă rog.
— Avea un costum maro. Un tînăr subţi-rel cu o mustaţă abia perceptibilă.
— Aha ! făcu Poirot. Prietenul nostru de ieri, Hastings. îl cunoaşteţi pe acest om, ma-demoiselle ? L-aţi văzut mai înainte ?
— Nu, niciodată. De ce ?
— Nimic. Ciudat... Asta e tot.
Deveni din nou tăcut şi nu mai interven' în conversaţia noastră decît atunci cînd Mar> Durrant spuse ceva care îi atrase atenţia,
— Ce spuneaţi, mademoiselle ?
