Băgat în faţă cu grosolănie şi ai spus că locurile trei şi patru sînt mai bune.
— Ei şi tu, Poirot ! am zis simţind că-mi iau foc obrajii.
— Păr roşcat, mereu părul ăsta roşcat !
— Cel puţin ea merita mai multă atenţie decît orice tînăr ciudat.
— Asta depinde de punctul de vedere al fiecăruia. Mie mi s-a părirt interesant tînărul.
Ceva anume din tonul lui Poirot m-a făcut să mă uit imediat şi eu la el.
— De ce ? Ce vrei să spui ?
— Oh ! Stai puţin ! Să spuncm că'm-a intercsat pentru că dorea să-şi lasc mustalâ, însă rezultatul era deplorabil. Poirot îşi mîngîie cu tandrete propria mustată, de-a dreptur magnifică. E o adevărată artă, murmură el, să ştii cum să-ţi laşi mustaţa să crească !
Am toată simpatia pentru cei care vor să aibâ mustată.
Nu ştii niciodată cînd Poirot vorbeşte se-rios şi cînd glumeşte pe socoteala cuiva. Am socotit că e mai cuminte să tac.
A doua zi a debutat cu un soare strălucitor. O zi cu adevărat splendidă ! Cu toate acestea, Poirot nu a vrut să-şi asume nici un risc. Şi-a luat o haină de lînă, un palton greoi şi două fulare şi toate astea peste cel mai gros costum de haine. în plus, a înghiţit înaintea plecării şi două tablete „Antigrippe" şi şi-a mai vîrit încă o doză în buzunar.
Ne-am luat doar două valijoare cu noi. Domnişoara drăguţă pe care o remarcasem în ziua precedentă avea şi ea o valijoară, la fel şi tînărul care, am tras eu concluzia asta, constituia obiectul simpatiei lui Poirot. în rest, nimeni nu avea bagaj. Cele patru valize au fost puse de şofer cu grijă în portbagaj şi apoi toţi ne-am luat locurile în primire.
Din malitiozitate, mi-am zis eu atunci, Poi-rot m-a plasat pe mine pe locul din afară, căci ..eu aveam mania aerului curat", iar el se in-stală chiar lîngă frumoasa noastră vecină. Dar în curînd îşi repară greşeala. Cel care ocupa locul şase era un tip foarte gălăgios şi glumeţ, astfel încît Poirot o întrebă pe fată, pe un ton scăzut, dacă nu dorea să facă schimb de lo-curi. Ea încuviinţă plină de recunoştinţă şi, după ce se produse schimbarea, intră în vorbă cu noi şi curînd toţi trei discutam plini de jo-vialitate.
Evident foarte tînără, cred că nu avea mai mult de nouăsprezece ani, fata era ingenuă ca un copil. Nu a trecut mult şi ne-a destăinuit motivul călătoriei. După toate aparenţele fă-cea o călătorie de afaceri pentru mătuşa ei
